exerciţii

(poezia aceasta nu are nevoie de vreo poză)

mă simt ca o mână de haine murdare cu amprente străine

dumnezeu îmi e martor că am vrut să-mi ucid sentimentele

folosind formolul de pe noptiera bunicii

cădeam pe sub patul fiecărei amintiri ciuntite

şi arhanghelii îţi asamblau imaginea din o mie de pene

înmuiate în smirnă şi tămâie

cuţitele tremură înfipte în scândurile coşciugului

o să îmi dau foc la toate cuvintele nerostite

şi din ele o să iasă fumul portocaliu

precum o portocală roasă cu dinţii de copilul din mine

ţi-am sărbătorit naşterea

precum o moarte mult aşteptată

stăteam aşezat pe treptele din oţel îmbinat cu smoală

turnam în mine litri întregi de alcool

până când creierul mi se sfărâma ca o corabie de stânci

aveam tricoul murdar de noroi şi frunze putrezite

între camera mea şi a ta era o legătură de o sută de paşi

acum s-au format zece tăieturi în formă de cruce

am devenit creştin

am început să înjur de sfinţi

în fiecare zi calc pe tăceri

şi dumnezeu încă îmi oferă palme

peste faţă

am rămas întins între foile cu scrisul tău

cu scrisul nostru şi cu mâzgăliturile lovite de lacrimi

din vreme în vreme

împreunez mâinile şi durerile

aşa

simt toate cioburile intrând în carne

ca un exerciţiu de exorcizare

aplicat cu întârziere