clementine

canapeaua avea imprimată forma noastră
în picături mici de transpiraţie

stăteam ca două umbre undeva la limita întunericului

ne savuram clementinele şi priveam marea

un val se spargea între cele două coaste unite

mergeam de-a buşilea pe parchetul abia ceruit cu trupul tău

simţeam tot parfumul tău între fibrele lemnoase şi mă aşezam cu picioarele spre geam

dumnezeule

luna era aşa de oarbă în noaptea dintre copilărie şi maturitate

prin păr ţi se înnodau licuricii sarea vântul şi aripile dracilor

îmi tremurau degetele şi stăteam îmbrăţişat cu toate scrisorile

mi-am schimbat tot decorul

am înlocuit întunericul cu apusul

încerc să clipesc spre văile adânci de unde am venit

parchetul l-am înlocuit am covoare roase de molii în mono-culori

toate scrisorile s-au adunat pe retină şi le-am ars în jurul alcoolului

dintre toate nopţile de vară

aceasta e singura când luna e oarbă şi nu apare

valurile torc ca o mâţă alintată de stânci

apa se transformă în sarea ce odată se mula pe pielea ta

într-o fructieră

păstrez clementinele uscate scorojite

umplute de praf şi desene abstracte

câinii încep să latre spre necunoscut

tot întunericul nopţii

îl petrec scrijelindu-mi simboluri pe carne

mi-am pierdut ochelarii undeva prin cărţile răsfoite împreună

recitesc pasaje din biblie şi-mi fac rugăciunea

desenez în aer cruci pline de stropi de sânge

căteva pică pe canapeaua imprimată cu forma trupurilor noastre

ca un giulgiu scos la aer o singură dată pe an

dintr-o clementină răsar frunze şi năvoade

un pescar aruncă spre delfinul din bol o undiţă veche

eu îmi arunc spre trecut

o undiţă de amintiri conservate într-o fructieră