ascunderi

(poza  îi aparține Corei)
 
 
 sufletul e ceva lăsat sub plapumă
 stă la căldură și clipește
 ca o fată din filmările siropoase
 mereu las pe noptieră un bilet o singură pană
 un măr și o tavă cu prăjiturele
 încerc să-l scot din lumea lui
 seara când ajung acasă
 un păianjen își crește picii
 călătorind pe dealurile din cearceaf
 închid ochii și fac un duș rapid
 aud zgomote sufletul urlă
 ca o femeie în momentul perfect
 țipătul copilului se aude
 aburul din placentă coboară spre mine
 se sparg baloane se desfac sampanii
 sufletul rămâne cu ochii închiși
 adoarme acoperit de transpirație
 ca un giulgiu uriaș de lacrimi
 iarăși clipesc și din cameră
 se lovesc umbrele cu sufletul ruginit
 precum o doamnă îmbătrânită curând
 toate ridurile curg pe ea în râuri - râuri
 timpul s-a înfipt în rochiile și cerceii și rujurile ei
 a mai rămas sicriul lăsat de izbeliște
 sufletul închide ochii
 astăzi
 s-a ascuns destul de oameni.
 
 mâine
 un nou musafir se maschează
 ca o gheișă abia intrată în breaslă.