Marfarul de vise

Isi ia paltonul din cuier. Deschide usa si pleaca grabit spre gara. In ritmul sacadat al pasilor, isi aprinde o tigare. Trage din ea cu putere, privind rotocoalele de fum ce se alungesc din acea bucata alba ce arde. Se gandeste ca doar asa putea sa se elibereze. Sa plece cat mai departe de ea. Sa nu o mai vada niciodata, sa nu o mai auda niciodata, sa nu o mai simta niciodata. Grabeste pasul si ajunge in gara unde coborau mereu din excursiile lor. Gara unde se tineau de mana si se sarutau, fara sa le pese de ceilalti. Gara unde lumea le parea doar un simplu lucru.
Zareste un tren care pleca, incet, din gara. Era un marfar. Abia tragea vagoanele acelea lungi, ruginite, fara culoare, mirosind a vechi. Se urca grabit si inchise ochii. Tigarea se stinse de la sine. Isi aprinse alta si incepu sa se gandeasca la ea. Apoi adormi. Si in visul acela, se arata ea, plangand de dorul lui. Era imbracata intr-o rochie alba, simpla, rupta. Inainta spre el si il atinse pe gat. Apoi totul era vag. Pe urma se visa pe el insusi, cu mainile pline de sange si cu gatul taiat. In graba, scrise o scrisoare pentru iubita lui.
A doua zi, dimineata, cand trenul opri intr-o statie, mecanicul il gasi mort, cu ochii deschisi, cu o scrisoare in mana si cu sangele patandu-i paltonul cenusiu.
De teama, omul uita scrisoarea in buzunarul lui din salopeta murdara. Peste 3 zile, cand ajunse acasa, isi aduse aminte de ea si o citi:

"Draga mea,
Am fost un las, stiu asta. Mi-a fost teama sa iti spun in fata faptul ca iubirea noastra s-a stins precum o tigara...lent. Nici macar nu stiu care a fost motivul. Poate doar faptul ca atunci cand dormeai langa mine, ma gandeam mereu ca nu ma meriti. Desi acum stiu ca nu era asa. Te-am visat, chiar inainte sa mor. Plangeai si imi spuneai ca ma iubesti. Cand vei citi scrisoarea, eu nu o sa mai respir pe acest pamant. Poate ca vei intelege de ce nu mai sunt. Am visat in continuare, ca fara tine nu pot sa traiesc, nu as avea aer. Si atunci, de teama, am incercat sa aduc plamanii la aer, sa respire oxigenul care este atat de bun. Sa nu crezi ca m-am sinucis. Ar fi o greseala sa gandesti asta despre mine. Am suferit ca am plecat ca un las si nu am suportat gandul ca nu iti voi mai simti parfumul niciodata, ca nu te voi mai tine de mana, ca nu te-as mai vedea zambind. Este destul de greu sa ma gandesc si acum cand scriu asta.
Nu vreau sa mor! Nu vreau sa parasesc aceasta lume, in care toata lumea are un loc alaturi de persoana iubita. Nu vreau!
Visul meu se doreste a fi unul despre iubire. Fara iubire nu putem trai. Fara ea nu respiram, nu vedem, nu auzim, nu simtim. Visul meu se doreste o eliberare a vietii fata de calvarul iubirii. Nu e un mesaj de urmat. Eu asa il vad.

Te iubesc,
Al tau pentru totdeauna"


Alan Jackson - Remember When
Asculta mai multe audio Muzica