marți, 25 februarie 2014

evoluție




ai simțit vreodată că ești întins pe o masă de operație
dar doctorii nu se holbează în interiorul pieptului tău
să îți spună daca grăuntele ăla de pulsează
e doar un simplu pumn de țesut și globule și vene
sau dacă tot tot ce se află acolo
e un  mare spațiu vid umplut cu nămol și parfum din copilăria ta
acum
simt în mintea mea toate poveștile la barul din colț
fumul alcoolul înjurăturile răcnetele scoase
în timpul meciurilor de fotbal  atunci când tvr-ul se prindea
cu o antenă improvizată din aluminiu
sau țipetele din luptele date cu cioburile pe asfaltul umed
simt în mintea mea vidul tăcut al neputinței
și totul se dezvoltă și crește până la nivelul măduvei
mi se înfig în coloană rădăcinile ignoranței
ale neglijenței ale stresului ale pieirii

și pentru moment
simt durerea situată undeva sus de tot
îngerii s-au dizolvat în praf și apă și foc
aerul se zbate undeva în vidul din pieptul meu
aduce cu el mirosul de primăvară timpurie
atunci când străzile erau aglomerate cu copii și mingi sparte
atunci când noaptea adormeai pe brațul canapelei
și o pătură magică te învelea în drum spre pat
dimineața te găsea bând laptele abia muls
iar drumurile
drumurile păreau lungi chiar și până la magazinul
plin cu eugenii și covrigei vanilați

totul s-a metamorfozat
drumurile sunt pietroase diminețile sunt monotone
aerul se transformă într-un gaz fierbinte
îți rupe copilăria de omul care ești
viitorul se va calcula în cât de mult ai reușit să taci
în aceeași lume plină cu mese de operație
unde doctorii privesc în tine ca într-un robot
iar sentimentele sunt strânse
în cărțile de colorat așezate în pod.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu