furtuni

iubito
mai știi cum ți se cățărau fluturii pe gât în fiecare vară
sau
mai știi cum nopțile adormeam transpirați și zâmbitori
ori
mai cunoști cum îmi tremurau buzele când îmi vorbeai
din toate imaginile astea
răsar ultimele pene ale aripilor negre
mă cuprinde senzația de inhalare a parfumului tău
o noapte te-am strâns în brațe
până când cocorii au încetat să mai zboare
de sub plapuma caldă a pielii
turuiai declarații de dragoste pe fiecare nerv
dimineața ne abuream fețele în cafea
și peste tot
privirea ta se ramifica în simboluri perfecte

am căutat în suflet toate destinațiile posibile
am ales drumul pașilor tăi
printre firele tale de păr am rătăcit precum un zefir
trecutul e trecut iar prezentul
prezentul se înlănțuie între clipa de acum și cea viitoare
cioburile din retina mea sunt sclipitoare
mai știi când spărgeam sticlele între hainele dezbrăcate
sau
mai știi când palma mea îți urma liniile până la răsărit
ori
mai îți amintești când ne lipeam vag unul de altul

și-acum
acum am amintirile astea noi
privirea ta tristă atunci când mușcai dintr-o rodie
unghiile tale strângând cearceaful și nu carnea mea
tăcerea grea implorarea cuvintele ceața din fiecare dimineață
la capăt ne așteaptă fericirea de după furtună.