Ploaie de toamna

Imi picura incet in suflet

Cu stropi mici, de ceara fierbinte,

Sculptati in forme de sageti otravite,

Chinuite in puroi si bube claustrofobe.

Sunt ud pana la piele

Din cauza picaturilor chinezesti,

Dumnezeiesti,

Multicolore in banalitatea lor,

Repetitive pana in ultima lor frantura

Asupra fruntii mele.

Ma contorsionez in sensul acelor de ceas tarzii,

Imbatranite de asteptarea verii trecute

Ce nu va mai fi niciodata,

Care mirosea a calm si peste si scoica sparta.

Acum, sufletul meu se alina

Doar privind in ochiurile de apa din pupilele tale

Obosite, jupuite si uscate in focul tradarii.

Mi-ai fost draga, ploaia mea de inceput de septembrie!

Mi-ai fost!

Tommy Emmanuel - Angelina
Asculta mai multe audio muzica