Ai alergat in picioarele goale,
Murdarindu-ti talpile cu cenusa, scrum de tigara
Si apa statuta in baltile din gropile asfaltate
Cu gemete si sperante desarte.
M-ai sunat in fiecare seara, in acelasi mod,
Cu aceleasi cuvinte dure, taiate din diamante aurite,
Strivite si pisate pana ajung o pulbere de neant
Ce formeaza “Te iubesc!”-ul etern.
Mi-ai luat mainile in mainile tale,
Palmele mele au mangaiat obrazul tau
Strivit de dor si timp si asteptare
Si speranta si fericire.
Te astept in ploaia de octombrie,
Cu aceeasi umbrela carpita in varf,
Unde obisnuiam sa privim norii si stelele
Si sa furam raze de soare,
Sa le impletim si sa dormim in ele.
Te astept in ploaia de octombrie
Cu parul ravasit, ud si cret.
Catifelat si duios ca o lacrima visata
In visul nostru in doi.
Tears on my pillow
Asculta mai multe audio muzica
Vă mulțumesc TOATE CELE BUNE PANALU
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase versurile ! Si se potrivesc de minune acum cu ploaia de afara... Putem visa atat de frumos cand vremea e mohorata.
RăspundețiȘtergerepulbere cred ca vroiai sa spui, "te iubesc" asta etern cam cat zici ca dureaza?, as vrea sa te corectez, dar ma tem ca esti de multe ori un poet mai bun decat mine, doar ca eu am o scuza mititca acolo :)
RăspundețiȘtergereba nesabuitule de ce nu iti cumperi alta umbrela daca aia veche e carpita?:-w......glumeam ma luati-ar paru ala cret si ud foc......e ft tare poezia ma raducule....devii pe zi ce trece mai bun:D
RăspundețiȘtergereDamn, pot sa zic ca am dat peste o mina de aur aici. Breathtaking.Stilul asta .. putin morbid, putin grotesc imi aduce aminte de Bacovia.
RăspundețiȘtergere