Flori

Suntem flori de toamna,

Nascute din irisul ochilor

Inundati de lacrimi dulci

Ca zeama de cirese putrezite

Si uscate ca praful de polen obscur

Asezat pe fetele liliecilor de mai.

Suntem crescuti in bataia vantului

Din campiile abisale

Dominate candva de nifilimi,

Din sangele carora ne tragem saruturile.

Petalele noastre, de culoare cenusie

Ca cerul cand e pe moarte,

Isi trag seva

Din pamantul pleoapelor

Care sustin ochii

Ce ne-au observat secunda

Cu secunda.

Radacinile noastre

S-au intortocheat

Si impreunat intr-un labirint de negru

Si au refuzat sa se desparta

Atunci cand un calator

A trecut, banal,

Prin campia noastra.

S-a multumit cu o petala

Din lacrima ta.

Asculta mai multe audio Muzica