joi, 15 aprilie 2010

Ai murit...


Ai murit pe dinauntru si stii asta. Te doare sufletul si te zvarcolesti inuntru. E o durere continua si surda. Durerea te ingenuncheaza si totusi vrei sa te ridici. Dar nu poti. Te simti Atlas ce poarta toata bolta cereasca. Simti cum totul este in cadere si totul se prabuseste in tine.
Ai murit si acum te simtit pur din nou. Vrei sa cobori iar pe pamant si sa iti traiesti viata viata din nou. Sa iei totul de la inceput. Sa fii din nou copil, adolescent si matur. Sa simti iar bataia inimii in pieptul tau. Sa auzi iar cum plamanii tai se incarca cu aer. Sa simti iar parfumul iubirii si sa te imbeti de fericire cand o vezi pe EA. Sa plangi de durere cand te lasa in voia sortii si sa razi, cu lacrimile in ochi, atunci cand se intoarce la tine. Sa ramai cu ochii inchisi, visand la ochii ei caprui si mari. Sa iti simti fata zgariata atunci cand te mangaie si ranile acelea sa nu se cicatrizeze. Sa iti amintesti mereu ca pe acolo a trecut mana EI. Sa porti cu greu, prin noroi, prin ninsoare, prin vant, prin desert, prin paradis, crucea de plumb a amorului. Sa fii biciuit de EA, cea care nu te mai iubeste. Sa te rogi sa se intoarca la tine. Sa fii impuns de sulita despartirii. Sa mori, pe cruce.
Apoi, invii iar si iar. Mori si renasti pana cand o gasesti pe EA, cea adevarata.

Acum, ai murit!


Asculta mai multe audio Muzica

4 comentarii:

  1. Când trăieşti cu speranţa că azi va fi şi mâine, că mâine va fi şi altădată, când mâine nu e ca azi, cum ar putea fi?! Când crezi că tot ce te înconjoară va rămâne la fel, te înşeli, nicio secundă nu seamănă cu alta, niciun om nu e acelaşi cu cel de ieri, nici tu nu eşti tu şi gândul se schimbă şi visul e altul, trezirea e grea, ţelul uneori dispare, poate clădeşti altul, poate renunţi, aşteapţi o nouă zi, un nou vis, un nou tu....

    RăspundețiȘtergere
  2. must have been love... but I lost it somehow..

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmm....Si eu am avut cel putin un moment in care sentimentele au avut exact aceeasi profunzime despre care vorbesti si tu. Stiu ca parca nu se mai termina starea asta aiurea si atunci cand incepe sa treaca apar in minte amintiri care te readuc intr-o stare similara...de melancolie. Nu stiu cum se trece peste pentru ca nici acum nu cred ca am trecut cu adevarat, dar...astept mereu sa fie mai bine:P

    RăspundețiȘtergere