Sarpele

August. Soarele explodeaza in fiecare secunda si trimite spre Pamant, ca niste sulite, particulele de caldura. Pe langa casa isi taraste trupul fara de picioare un sarpe gri cu burta alba. Caldura i-a incalzit sangele si acum reuseste sa digere in totalitate mica broasca de aseara. Acum se taraste spre un loc racoros, un loc unde sa simta un pic de umbra. Limba bifurca este ca un baston pentru orbi, calauzindu-l spre o groapa. Ajunge acolo si crede ca acum se poate odihni pana la vanatoarea din acea seara care urmeaza. Deodata, apare un cap deasupra gropii:
- Ia uite, un sarpe! Ptiu, fi-ra-r al dracu' , ce m-am speriat!
Cand se trezeste sarpele din ameteala pricinuita de lovitura in cap se vede inchis intr-un borcan pus in bataia soarelui. Aerul e uscat, greu de respirat. Sarpele se zbate sa iasa, incearca sa scoata capul pe gura borcanului, insa este vazut de OM si acesta ii tranteste un capac, strigand:
- Mircea, tata, vino sa vezi ce am prins!
- Ete un sarpe! Asta de unde a mai aparut?
- L-am gasit in groapa! Cred ca se ferea de soare!
- Pai si daca se ferea de soare, de ce l-ai pus in soare? Si pe deasupra ii pui si capac. Moare ma tata asa! Fa o gaura in capac si nu mai moare!
- Acu’ stau sa ii fac si gaura sa respire! Las’ ca are el aer!
Sarpele tot incerca sa scape. Se dadea mort, cu burta in sus, nu mai facea nici o miscare. Copilul, crezand ca e mort, lua capacul la borcan. Sarpele atata astepta, ridica trupul subtire si dadu sa iasa afara. Nu putu insa pentru ca fu pus inapoi capacul:
- Asa faci hotule? Crezi ca nu stiu eu ce iti poate capatana? Las’ ca te scap eu de aici!
- Ia mai lasa dracului sarpele ala si pune mana sa faci treaba! Toata ziua stai si ori citesti ori gasesti sa faci altceva! ii spuse tacsu nervos. Ce, crezi ca mie imi place sa muncesc? Nu imi place! Da’ ce pot sa fac?
- Lasa-ma macar sa il duc la marginea satului sa ii dau drumul. Macar sa nu moara!
- Du-te, da’ sa vii repede ca nu stiu ce-ti fac!
Copilul, cu borcanul in mana, mergea pe strazi si vorbea cu sarpele:
- Vezi ma prostule, acum iti dau drumu’! Sa ma pomenesti in toata familia ta serpeasca amaratule!
Ajuns la marginea satului, copilul arunca sarpele intr-un tufis. Mirat ca nu pleaca de acolo, copilul lua un bat si incepu sa il impunga pe sarpe, care, plictisit, se ondula cu intreg corpul si cerceta locul cu limba.
Trecand pe acolo, un om cu o undita in mana il intreba pe copil:
- Ce e ma acolo?
- Ce sa fie nene? Un sarpe. L-am gasit acasa si l-am adus aici sa ii dau drumu’ !
Omul, lua undita si il trase pe sarpe pe drum:
- Ce faci nene?
- Ce sa fac? Vreau si eu sa vad cum e sarpele asta!
- Nene, sa nu il omori!
- Nu il omor, stai linistit! si in acelasi timp ii strivi capul in tarana.
- De ce l-ai omor nene?
- Nu te gandesti, ma prostule, ca poate sa il muste pe un copil mic de picior?
- Pai l-am adus aici la vie nene! Cine vine aici?
- Cum cine vine ma? Nu o sa vina ma-ta si tac-tu la cules la vie?
- Ba da!
- Si poate ii musca pe ei!
- Nene, mi-ai omorat sarpele! De ce nene?
- Taci in pastele matii ca nu era sarpele tau! Nu l-ai facut tu!
- Nene, pe tine Dumnezeu te-a facut!
- Pe mine m-a facut mama ma prostule!
- Si pe mama ta cine a facut-o nene?
- Maica-sa!
- Nene, eu am invatat la scoala ca Dumnezeu ne-a creat pe noi!
- Ai invatat prost ma! Nu exista Dumnezeu!
- Ba da nene! Dumnezeu a facut totul!
- In afara de serpi! Pe aia i-a facut ala cu coarne!
- Diavolul adica? Nu mai sunt mic nene, am 13 ani si stiu cine e ala cu coarne! Da’ pe sarpe l-a facut tot Dumnezeu! Si pe Diavol, tot Dumnezeu l-a facut!
- Nu mai spune! Pai si de ce l-a facut ma pe Diavol?
- Ca sa vada Dumnezeu daca il iubim sau il uram!
- Si cum vede Dumnezeu astea ma?
- Prin ce fapte faci!
- Si ce fapte am facut?
- Ai omorat un sarpe! Asta e un lucru rau nene!
- Ce pastele matii spui acolo ma? Cine esti tu sa imi spui mie ce am facut rau si ce am facut bun! Pleaca ma acasa, ca daca iti dau un sut in cur incepi sa plangi!
- Ce ai nene acum cu mine? Pot si eu sa fac fapte rele!
- Si ce fapta rea o sa faci acum ma?
Copilul, fuge si ia undita din mana omului. O tine cu amandoua mainile si apoi o crapa cu genuchiul.
- Pastele matii de copil afurisit! Sa imi iei undita ma ca daca nu te bat pana iti curg muci in loc de sange!
- Pleaca nene, lasa-ma in pace!
- Ce ai zis ma? Sa plec? Unde sa plec ma? Hai pana la ma-ta, sa ii zic ce mi-ai facut!
Copilul, se smuceste din mainile omului si incepe sa alerge. Cand ajunge la cincizeci de pasi de el ii striga:
- Auzi ba! Dumnezeu iti da dupa cum dai! Pleaca dracului si prinde peste cu mana goala!