ninei

ieri am murit

am ajuns în agonie în extaz în durerea seacă a mării

ceva dinăuntrul meu s-a rostogolit pe scările pustii

toamna m-a lovit între coaste precum un soldat roman

dintre toate durerile

viaţa mă înspăimântă cel mai mult

atunci când sunt treaz

simt umblând pe mine carcase de animale

pe mâna stângă se întind larve albastre

o singură dată am simţit crepusculul străpungând pământul

trăiam cu ochii închişi

între două sclipiri de pleoape

simt degetele ninei jucându-se pe pielea mea

îi simt urmele pe spatele meu de parcă ar desena hieroglife

parfumul ei se lovea de tâmple toată camera mirosea a crizanteme

un singur geam era deschis

noi ne povesteam viaţa lipiţi în frig

făceam dragoste urmând acelaşi traseu închis

îi sărutam aluniţele de pe umăr de pe gât de pe inimă

cumva

noaptea ne prindea înveliţi cu săruturi lungi

astăzi am renăscut

din mine ies sentimentele pe bandă rulantă

ascult melodii noi fredonez prefer lumina

nina m-a luat de mână

mi-a arătat prăpastia unde ajunsesem

din toate frumuseţile lumii

toamna de acum miroase a gutui

a ploaie mocănească a cafea neagră

miroase a buzele ninei a tricoul ninei

a nina întreagă a nina plecată a nina întoarsă

a veniri şi plecări şi regăsiri permanente

a iubire culeasă din vârful vieţii