Mărăcinele înfipt adânc
în inima bătăilor mele
de aripi drăceşti
îşi soarbe ultimele clipe
ale copilăriei.
Spinii i se răresc
muşcând din carnea buzelor
împărţită suprem
din doi în două.
Abstract, mărăcinele cantonat
în dreptul ventriculului stâng
îşi cere dreptul la organismul meu
bubos şi slab,
personaj secundar al vieţii,
caracter fără importanţă.
Paradoxal,
ochii mei nu mai simt durerea,
descoperind în schimb
Noa serbus.
RăspundețiȘtergerePlimbat prin hăţişul de mărăcni m-am agăţat în spinele de trandafir nevăzut la timp, deşi stă singur izolat în timp.
Mi-a plăcut.
likee :X
RăspundețiȘtergereImpresionant <3...Imi aminteste un pic de 'Thorn in my side'.
RăspundețiȘtergere