Perfect alb

Mi-am asimilat inima

cu scoici răsucite prin nisip,

contorsionate după bucata de carne

putrezită şi mestecată

de albatroşi.

Las în urmă teneşii,

tricoul, pantalonii şi şosetele,

picioarele cu tot cu trup

şi mă creionez

în nisipul sărutat de mare

sub privirile meduzelor.

Câteodată am impresia

că îndrăgostiţii scriu pe pielea mea

nerostiri de dragoste

sau se întind,

cu sunete guturale şi obscene,

masându-mi spinare

şi coastele râncede.

E plăcut să mai vezi pe cineva,

mai ales algele sărate şi moi,

desprinse din sânii de mare albi,

absorbiţi de valuri diforme,

urnite în lungul coapselor de mal.

Mă răstesc tăcut

la inimile bete de pe faleză

şi mă recompun în trup, teneşi,

pantaloni şi tricou,

mergând spre gară.

Ne-am văzut şi azi, iubito!