Statea singura, cu privirea atintita
In golul paharului de coniac,
In golul scrumului de tigara
Fumata din varful degetelor lungi, osoase.
Poate se gandeste, priveste in trecut
La vechile iubiri,
La vechile imbratisari,
La vechile priviri,
La vechile sarutari
Infasurate in fuiorul anilor pustii,
Trecuti,
Fara iubiri,
Imbratisari,
Priviri,
Sarutari.
Si griul ochilor ei
Devine alb,
Orbitor
Si se inchid
Si se sting
Precum tigarea arsa,
Stinsa de vantul
Si ploaia lui octombrie.
Ma priveste apoi
Si incepe sa tipe:
-Te blestem tampitule,
Te blestem pentru sa nu stii
Sa iubesti, sa apreciezi,
Sa aduci fericire, bucurie!
Te blestem sa aduci doar rau,
Ura si durere!
Si asa este.
Beethoven -Moonlight sonata
Asculta mai multe audio diverse
ba da iti place sa abuzezi de repetitii ;)) , frumoasa combinatie de elemente , as fi pastrat totusi pe acolo si repetitia lui "fara"
RăspundețiȘtergereda-mi comment si iti public automat link-uri la ultimul post ;), daca vrei iti poti lua si u widgetul de la "intense" mi se pare suuuper tare ;) :X:X
RăspundețiȘtergereimi place ideea, frumos.
RăspundețiȘtergereE foarte tare! Sonata lunii te-a inspirat? :)
RăspundețiȘtergere@ Palarie : nu, e un fapt din viata reala pe care nu am chef sa il mai intorc pe toate fetele...s-a intamplat :D
RăspundețiȘtergereOricum se potriveste foarte mult Sonata Lunii cu poezia. Parerea mea.
RăspundețiȘtergereintr-un final ne fumam viata cand cadem in banalul de zi cu zi
RăspundețiȘtergeresuperbe versuri :X:X
RăspundețiȘtergere