Şuier în lacrimi de nori
cuvinte fără rost,
obscure şi obsedante,
până îmi rod unghiile
cu dinţii sparţi.
Mă ascund sub pături cu poze,
imagini ale trecutului recent format,
şi îmi agăţ inima
în cârligele undiţei.
Dorm scoicile, valurile
şi algele prinse de sânii tăi,
iar eu calc pe nisip
de parcă aş călca pe sufletul
unui deţinut.
Luna moţăie sub clar de stele
şi eu arunc cu bucăţi de inimă
în peştii colţuroşi,
plăţi ale trecutului
format de idei.
Undiţa vibrează sonor,
ascunzând rosul unghiilor
în aşteptarea de a-mi culege
viitorul.
raducule cat imi place asta... :)... parca ai alta imagine despre femeie decat in restul poeziilor ;)
RăspundețiȘtergereplacee :X
RăspundețiȘtergere