sunt un om cu palmele prea mari
pentru brațe prea slabe
am ochii încastrați într-un craniu
despre care doctorul spunea că e unic
pe piele port cicatricile lăsate de fiecare trecere
a timpului a apei a vântului și a focului
și încă aștept urma pământului să acopere totul
prin fiecare pas legănat în iarbă
las culorile să devină mai șterse și fericirea mai fadă
pornesc plin de entuziasm fiecare provocare
descopăr finalul și cad în abis
îmi latru fiecare dorință
încui orice fereastră
sting becul și inima
adorm gândindu-mă la trecut
sunt un om care ascultă liniștea
pe scândura asta numită viață
las în urmă doar pucioasă și venin și urlete
rânjesc privind viitorul speriat
sunt omul întâlnit la colț de stradă
cerșetorul legat la ochi
vânzătorul ambulant de unde pornește mirosul durerii
biciclistul cu pletele în vânt și mâncarea în spate
preotul rupând turta mirilor
sunt sfântul și păcătosul și tată și frate
bunicul unchiul iubitul
șarpele încolăcit pe mărul lui Adam
și Mântuitorul
din irisul meu
monștrii se nasc și fac copii și mușcă din suflete
văd viitorul în toate viețile
pe piept e desenată apocalipsa
foametea
războiul
boala
moartea
am în haine numai miros de tămâie
pucioasă
și frig
pe pământ
am lăsat cicatrici
și-un pom uscat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu