cuib

prin umbra asta de munte
mâinile mele călătoresc spre infinit
între fiecare melodie de noapte
privesc aburii cum deseneaza semicercuri spre cer
în mine se schițează zâmbete și răsărituri și corturi
în oglinzi calc în picioare ultimul strigăt
acum
se lasă o lună imensă peste fiecare șoaptă

prin umbra asta de brazi
îmi las sufletul pe fiecare creangă
"adu-ți aminte cine ești"
în spate se bifurcă drumul precum limba șarpelui
în față sunt pietre și creste și cascade înghețate
se-ntind spre vale pomii precum slujitorii înaintea regilor
între pământ și stele sunt doar eu

prin umbra asta de foc
se joacă lupii urlând spre zăpadă
din cort li se văd umbrele ca doi îndrăgostiți înfometați
se lipesc boturile de jar și căldură
peste colți le strălucesc ochii în cărbuni
își caută o cărare acoperită de nea se-mpiedică și fug
aici
a rămas doar sunetul trecut

prin umbra asta de stele
închid rucsacul
din el curgeau șuvoaie întregi de povești tăcute
îmi strâng curelele mai tare
în carnea mea sunt voci imprimate
lovesc cu bocancii ultimii pași spre vârf
din aburi se desenează cercuri întregi spre cer
și aici te găsesc